Celebră pentru aroma sa inconfundabilă, această plantă condimentară, fructul unei orhidee tropicale, nu este lipsită de calităţi medicinale. Vanilia este originară din pădurile tropicale umede din America Centrală şi în principal din Mexic. Planta se caţără pe suportul său până la 10 m înălţime.
Calitatea şi aroma vaniliei variază în funcţie de locul unde a fost cultivată, deoarece unele zone produc boabe cu un conţinut mai mare de vanilină. Păstaia de vanilie, de culoare maro închis are de obicei de 7-9 cm lungime, cântăreşte aproximativ 5 grame şi produce cam 1/2 linguriţă de seminţe.
Există trei tipuri de vanilie: Bourbon-Madagascar, Mexicană şi Tahitiană. Vanilia de Bourbon-Madagascar este o păstaie subţire cu aromă bogată şi dulce, cea mai dulce dintre toate trei.
Este al doilea cel mai scump condiment din lume, după şofran.
- Compoziţie şi folosire
S-a dovedit că boabele de vanilie conţin peste 150 de compuşi, care pot varia în concentraţie în funcţie de regiunea unde se cultivă, dar componenta principală a vaniliei este vanilina.
Utilizările cele mai răspândite cuprind domeniul agriculturii şi al parfumurilor. Totuşi, această plantă condiment posedă proprietăţi medicinale nebănuite.
Dacă în trecut aztecii şi totonacii o utilizau ca stimulant şi afrodiziac, astăzi s-a dovedit că are mai degrabă efecte calmante.
Se pare că vanilia este eficientă în maladiile sistemului nervos, precum depresia, angoasa sau isteria. Acţiunea sa asupra sistemului nervos provoacă, în doze puternice, o stare denumită vanilism, similară unei toxicomanii, de care suferă, printre altele, ţăranii care muncesc pe plantaţiile de vanilie.
De asemenea, planta ar avea proprietăţi digestive şi liniştitoare asupra căilor respiratorii, mai ales în caz de bronşite. Studii recente arată că s-ar putea extinde aria de aplicare a oleorezinei din vanilie. Aceasta ar da bune rezultate contra infecţiilor cutanate sau pentru cicatrizarea arsurilor.
Proprietăţi dovedite ştiinţific
• Acţiune asupra sistemului nervos central. Efectul benefic incontestabil al vaniliei asupra sistemului nervos (contra depresiei, angoasei şi agitaţiei) este legat de capacitatea sa de a stimula sinteza serotoninei, hormon şi neuromediator, care joacă un rol important în schimbările de stare emoţională, reglarea durerii şi a apetitului, ciclul veghe-somn.
• Efecte calmante asupra bebeluşilor. Inhalarea pe cale naturală a vaniliei de către copiii prematuri permite ameliorarea funcţiei respiratorii, reducând apneea şi mişcările membrelor. Vanilia ar putea astfel să contribuie la prevenirea morţii subite a sugarului, problemă care este corelată, într-unul din două cazuri, de un dezechilibru al serotoninei. Aromele de vanilie sunt transmise în laptele matern, şi îi conferă acestuia un efect calmant.
• Antispasmodic şi reduce senzaţia de foame. Vanilia poate trata greaţa, reduce stările de vomă şi favoriza luarea în greutate a pacienţilor aflaţi sub tratament chimioterapeutic, dar ar putea fi folosită şi sub formă de plasturi cutanaţi, să stimuleze saţietatea şi să reducă pofta de zahăr.
• Antidolorific specific. Vanilina are capacitatea de a calma anumite dureri neuropatice (dureri puternice fără cauze traumatice).
• Alte proprietăţi. Extratul de vanilie este antioxidant şi vanilina este antiseptică şi antibacteriană.
Indicaţii practice
Păstaia de vanilie este în primul rând cunoscută pentru utilizarea ei în domeniul culinar, mai ales atunci când vine vorba de deserturi sau băuturi aromatizante. Deseori însă vanilia este folosită în cosmetică sau aromoterapie.
Vanilia se găseşte în magazinele alimentare. O păstaie bună are o culoare frumoasă, brumă, omogenă, este suplă şi grasă la atingere, dar nu elimină nici un suc când este apăsată. Oleorezina de vanile, impopriu numit ulei esenţial, se vinde sub formă de flacoane.
În uz intern – se poate obţine o infuzie sau un extract alcoolic, cu efect calmant, contra tulburărilor uşoare de dispoziţie.
La fel sub formă de oleorezină (ulei esenţial de vanilie) sau de tinctură mamă, pentru aceleaşi indicaţii.
În uz extern – uleiul de vanilie, obţinut prin macerarea vaniliei în ulei vegetal. Este folosit în aromoterapie sau pentru masaj în amestec cu alte uleiuri vegetale.
În alimentaţie – se utilizează în primul rând seminţele, dar pentru aromă se foloseşte şi păstaia (fără a se consuma).
Efecte secundare / Contraindicaţii
În contact cu pielea vanilia poate provoca iritaţii sau inflamaţii. În cazuri rare, utilizarea extractului de vanilie a provocat insomnie şi dureri de cap.
Atenţie: extractul de vanilie este un produs scump, prin urmare vanilina produsă în laborator este uneori etichetată de producătorii lipsiţi de scrupule ca extract de vanilie pură.
Sursa: www.csid.ro
