Crezi că te protejezi atunci când nu ieși din zona de confort? Te-ai obișnuit să faci lucrurile într-un anume fel? Iată pericolele unei astfel de alegeri.
Deseori ne folosim mintea nu pentru a descoperi lucruri ci pentru a le ascunde. Culmea, este relativ simplu să ne amorțim simțurile și să ne lăsăm atenția distrasă de la propriile noastre experiențe. Iar această atitudine se formează din tinerețe.
Pe parcurs, nu facem decât să ne asigurăm că rămâne neschimbată. La ce ne referim aici? La toate domeniile experienței personale de la senzații corporale, la percepții, proiecții și imaginație, felul în care experimentăm realitatea psihic și emoțional.
La finalul unei zile, de regulă, revenim la autenticitate și privim cu deschidere noile experiențe. Încercăm să gândim mai flexibil, să luăm în considerare și alte puncte de vedere, să rămânem ancorați în mindfulness (aici și acum). Starea mentală și emoțională pe care le trăim în relație cu realitate percepută reprezintă provocări. În consecință pot apărea conflicte interne, iar autenticitatea rămâne un miraj.
Dacă suntem în fața unor evenimente puternice din punct de vedere emoțional, care ne solicită atenția pentru a le gestiona corespunzător, ne putem trece emoțiile în plan secundar.
Le înțelegem emoțional abia mai târziu, când presiunea și stresul sunt diminuate, când ne permitem să reflectăm asupra celor întâmplate.
Știm deja că e dificil să ne gesionăm emoțiile și să rămânem raționali atunci când există conflict sau când situația este nouă și neprevăzută. În special dacă identificăm un potențial pericol în ea.
Dacă în copilărie învățăm să fim temători, ezitanți sau să ne negăm propriile emoții, ajungem să percepem oamenii ca fiind periculoși și, în consecință, să îi abordăm cu precauție.
În consecință ne este greu să identificăm care sunt persoanele în care putem avea încredere, cum să gestionăm conflictele și când să ne distanțăm pentru siguranța noastră emoțională.
Și totuși, rămânând în zona de siguranță, de confort, păzindu-ne propria vulnerabilitate, ne simțim în siguranță, dar rămânem descoperiți. Putem astfel să fim mai vulnerabili în fața manipulărilor și influențelor nepotrivite din sfera relațiilor interumane.
Dacă rămânem conectați la propria vulnerabilitate aflăm informații importante nu doar despre noi înșine, ci și despre ceilalți.
Din când în când ne bazăm pe presupuneri simple privind modul în care funcționează realitatea socială și ne bazăm planurile și deciziile pornind de aici. Iar simplificarea aceasta ne poate deruta.
Cu toții trebuie să ne protejăm pentru că suntem vulnerabili. Iar dacă ne spunem că nu suntem nu facem decât să ne imaginăm puternici și imposibil de rănit. Iar drept consecință, nu apreciem corect ceea ce ni se întâmplă…
Când încercăm să ne amorțim emoțiile, pierdem reperele. Pierdem informații relevante despre faptele în sine, amintirile devin neclare, uităm sau ne amintim greșit, iar experiențele nu ne învață nimic nou.
Dacă acceptăm aceste vulnerabilități și renunțăm la zona de confort emoțional aparentă în care am decis să trăim ne conectăm mai bine la cei din jur și la noi înșine. Dar aceste demersuri includ anumite riscuri. Riscuri pe care este necesar să ni le asumăm.
Pentru cei cu o atitudine de evitare și de negare, schimbarea comportamentelor necesită timp, răbdare și voință.
Necesită confruntări și acceptări ale realității așa cum este, întreagă, nu doar a frânturilor cărora le putem face față. Doar așa învățăm metode noi de gestionare și reușim să ne acceptăm cu totul, vulnerabilități incluse.
Sursa: www.psychologies.ro
