Medicamentul mileniului trei: OPTIMISMUL

„Gândirea pozitivă se învaţă”

„Atitudinea noastră ne influenţează viaţa mai mult decât s-ar crede. Optimiştii sunt mai sănătoşi, mai fericiţi, şi au mai multe şanse să trăiască până la adânci bătrâneţi. În aceste pagini, vă arătăm cum să obţineţi încrederea necesară în forţele proprii şi în steaua dvs. norocoasă”

Rafalele reci de vânt, şuvoaiele ploii şi cerul acoperit de nori plumburii compun un ta­blou sumbru al toamnei. Însă, dacă privim lu­crurile dintr-o altă perspectivă, descoperim dintr-oda­tă că acest anotimp ne oferă o multitudine de posi­bilităţi: mer­gem mai des la teatru şi la con­certe, ne întâlnim mai des cu familia şi cu prietenii, redes­coperim bucuria căminului, cu o cană de vin băută la gura sobei.

La fel ca aproape toate eveni­mentele din viaţa noas­tră, toamna are, şi ea, două feţe. Depinde de noi pe care din ele alegem s-o vedem. Aşa cum a spus-o cândva Winston Churchill: „Optimistul vede în orice obstacol o oportunitate, în vreme de pesimistul vede în orice oportunitate un obstacol.” În aceste câteva cu­vin­te, el a reuşit să definească perfect esen­ţa optimis­mului (în limba latină, „optimum” = „cel mai bun”): încrederea nestrămutată într-un deznodământ fericit.

Există însă şi dezavantaje. În societatea noastră, oamenii cu probleme se bucură de mai multă atenţie decât cei care au mereu zâmbetul pe buze. Angajaţii perpetuu bine dispuşi riscă să trezească suspiciunea că le merge prea bine şi nu dau tot ce pot la locul de muncă. Iar cine rămâne încrezător, chiar şi în situaţii complicate, este îndată etichetat drept naiv şi lipsit de experienţă. Pe nedrept – deoarece optimismul repre­zintă, în numeroase împrejurări, o valoroasă resursă personală, capabilă să ne asigure succesul. O dove­desc studii efectuate cu participarea unor persoane de vârsta a treia şi paciente cu can­cer mamar, a unor studenţi, călugăriţe şi prizonieri de război. Toate au ajuns la aceeaşi concluzie: oamenii mai siguri pe ei şi cu mai multă încredere în viaţă nu se lasă doborâţi de nereu­şite şi îşi regăsesc mai uşor echilibrul, după ce au suferit o lovi­tură a sorţii. Ei sunt mai rezistenţi la stres, în comparaţie cu pesimiştii, au un sistem imunitar mai puternic, re­zultate mai bune la analizele de gli­cemie şi colesterol şi se refac mai repede după o inter­ven­ţie chirur­gi­cală dificilă, ca de exem­plu aceea de bypass.

Mai mult chiar, dintr-un studiu al cer­cetătorilor de la Uni­versitatea Har­vard re­iese că opti­miştii se confruntă cu un risc mai mic de deces survenit ca ur­ma­re a unui infarct sau a unui acci­dent vascular cerebral. Iar colegii lor de la Universitatea din Zürich au ob­servat că modul cum ne evaluăm pro­pria sănătate se răsfrân­ge nemijlocit asupra speranţei de viaţă. Aşadar, cei ce răspund cu „foarte bine” la întrebarea „Cum vă simţiţi, în gene­ral?” vor trăi mai mult decât cei ce răspund doar cu „bine” şi considerabil mai mult decât cei ce nutresc sen­timente negative legate de sănătatea lor.

Specialiştii consideră că bagajul genetic este res­ponsabil numai în mică măsură pentru capacitatea noastră de a fi optimişti. Mai degrabă suntem in­fluenţaţi de ceea ce ni s-a transmis în primii ani ai co­pi­lăriei. Cine a fost învăţat în casa părintească să mun­cească din greu, având convingerea că eforturile sale vor fi răsplătite, este mai curând înclinat să crea­dă că îşi poate făuri singur soarta. De asemenea, şi mediul social îşi pune amprenta asupra persona­lităţii noastre. Americanii, de pildă, sunt un popor deosebit de curajos şi optimist. Încrederea în viitor li se inoculează încă din copilărie, în virtutea princi­piului că ori­cine poate începe spălând vase într-un restau­rant, pentru ca într-o bună zi să devină mili­onar.

Vestea bună: dacă la vârsta adultă vedem paharul pe ju­mătate plin sau, dimpotrivă, pe jumătate gol, aceasta nu e nici­decum o fatalitate cu care tre­buie să ne re­semnăm. Gân­direa pozitivă se poate învăţa, exact ca o limbă străină – exer­sând con­tinuu. „Este într-ade­văr un de­mers ane­voios, însă oa­menii au până la sfârşitul vieţii po­sibi­litatea de a introduce informaţii noi, fixându-le în ban­ca de date a creierului”, declară specialiştii. Exis­tă diverse strategii, cu ajutorul cărora pot fi create noi conexiuni, care se vor consolida cu atât mai bine cu cât vor fi utilizate mai frecvent.

Analizaţi

Faceţi exerciţii de imaginaţie
În fiecare seară, notaţi-vă într-un caiet lucrurile frumoase trăite în timpul zilei. Acestea pot fi simple detalii, precum o pri­vire ce v-a trans­mis un mesaj de simpatie, o rază de soare în fereastră ori o situaţie îm­bu­curătoare. Creierul nostru e credul. Îi este dificil să dis­cear­nă între ima­gi­nile realităţii exteri­oare şi ale celei in­terioare. Acesta este motivul pentru care, în momentul când vizionăm un film trist, ne întristăm noi înşine, ba chiar plângem. Şi invers: creierul secretă hormoni ai fericirii, atunci când ne amintim cu cât mai multe amănunte de anumite lucruri care ne-au făcut plăcere, deoarece el ia în serios această reprezentare, ca şi cum ar fi rea­litatea însăşi.

Relativizaţi
Dieta de slăbit a dat greş, n-aţi izbutit să luaţi examenul, prima întâlnire cu cineva cunoscut de cu­rând a fost un eşec? Aceasta nu înseamnă în niciun caz că sunteţi condamnat pe vecie să fiţi gras, codaş la note sau lipsit de un tovarăş de viaţă. Astfel de gânduri sunt împovărătoare şi vă răpesc energia. Chiar dacă, în prezent, bilanţul nu se ridică la înăl­ţimea speranţelor dvs., există posibi­litatea să aveţi mai mult succes în clipa când veţi face o nouă încercare – să descoperiţi o dietă mai potrivită, să vă pregătiţi mai bine pentru examen, ori să vă îndrăgostiţi de altcineva. Pen­tru orice lucru din lume există o alternativă.

Interesaţi-vă de ceilalţi

Desigur, există şi situaţii sau momente care nu pot avea nimic comun cu buna dispoziţie. Frica, supăra­rea, tristeţea şi deznădejdea fac de asemenea parte din viaţă – inclusiv din viaţa unui optimist. „Când avem sentimentul că s-a abătut asupra noastră un uriaş val negativ, care mătură totul în cale, primul lucru care trebuie să ne preocupe este limitarea pagubelor”, ne sfătuiesc psihologii. Aici putem beneficia de susţine­rea prietenilor, a familiei, dar şi a unui terapeut. Im­por­tant este doar să nu ne lăsăm paralizaţi de senti­men­tele negative: „Mai ales în clipele când avem de reflectat la atâtea lucruri, o atitudine fundamental pozitivă ne ajută să nu ne blocăm singuri.” Ceea ce nu înseamnă că ni se cere să privim lumea prin lentile roz, ci numai s-o percepem în esenţă pozitiv, accep­tând-o cu toate neajunsurile ei.

Mic test: Prost dispus sau depresiv?
Fiecare dintre noi are zile când nu se simte în largul său. Dar o depresie se prelungeşte dincolo de două săptămâni şi include simptome cum sunt dificultăţile de concentrare, tulburările de memorie, pierderea poftei de mâncare şi lipsa de curaj. În general, se crede că depresivii sunt în primul rând trişti. Insă tipică este mai degrabă apatia, care merge până acolo încât ei devin incapabili să se mai dea jos din pat.

Pesimiştii sunt mai predispuşi la depresie?
În principiu, orice om poate avea stări depresive. Dar într-adevăr, cei care văd şi percep negativ totul au o tendinţă mai accentuată de a dezvolta o labilitate psihică, dusă în final până la depresie.

Ce efecte are vremea urâtă de toamnă asupra stării noastre de spirit?
La o parte a populaţiei, lumina solară mai redusă influenţează negativ starea de spirit. Este vorba de ceea ce în limbaj de specialitate se numeşte depresie sezonieră. Ea poate fi combătută cu fototerapie sau cu o vacanţă în ţări mai calde şi mai însorite. Iar cine nu-şi poate permite un concediu exotic ar trebui măcar să-şi învingă inerţia şi să iasă afară, la aer. O plimbare de un sfert de oră în pauza de prânz ar fi suficientă pentru ca organismul să-şi asigure lumina necesară. Aşa ceva poate face orice angajat, acolo unde lucrează.

Ce altceva mai ajută contra proastei dispoziţii?
Studiile atestă faptul că mişcarea are efect antidepresiv. Sunt de ajuns 15 minute de activitate fizică, de exemplu, o plimbare pe jos ori cu bicicleta. Preparatele cu extract de sunătoare, într-o concentraţie adecvată, dau rezultate bune în formele uşoare şi medii de depresie, ca şi în depresia sezonieră. La indispoziţiile provocate de stres sunt de folos, în special formulele combinate, care conţin valeriană. Pentru echilibru psihic şi armonie se mai recomandă măselariţa şi coada-zmeului (cala).

Cum să gândim pozitiv?

Afirmaţiile repetate

Prin afirmaţie se înţelege un enunţ scurt şi sim­plu, o propoziţie formulată pozitiv, care conţine sco­pul ce se doreşte a fi atins. În domeniul psihologiei, afir­maţiile reprezintă o formă deja consacrată de terapie. Ele ajută la estomparea treptată a unor con­vingeri (cu caracter negativ), până când acestea în­cetează să mai acţioneze. Repetarea lor frecventă mo­difică în cele din urmă atitudinea persoanei res­pective în sens pozitiv. De aceea, modul de acţiune al unei afirmaţii eficiente este legat inseparabil de ac­ceptarea şi confirmarea propriei vieţi – cu alte cu­vinte, de dorinţa de a reechilibra starea dvs. fizică, economică sau spirituală. „Formulele magice” pot aduce o contribuţie însemnată în această direcţie.

Mobilizaţi-vă subconştientul

Întrucât subconştientul uman refuză negaţiile, principiul de bază al unei afirmaţii este următorul: elaboraţi o formulare pozitivă, plasată în prezent. De pildă, nu spuneţi: „Nu vreau să mai fumez”. E preferabil să spuneţi: „Respir mai uşor”. Cuvinte ca „nu”, „niciun/nicio” sau orice altă negaţie nu fac de­cât să creeze o autosugestie care să dirijeze atenţia dvs. tocmai către acea stare nedorită.
Repetaţi mereu afirmaţia, de până la 30 de ori pe zi, vreme de mai multe zile, pentru ca subconştientul să se concentreze asupra acestei situaţii de viaţă, formulate de dvs. la timpul prezent. Esenţială pentru obţinerea succesului este şi atenţia afectuoasă pe care o îndreptaţi spre conţinutul înşiruirii de cuvinte. Încărcaţi de bucurie gândul „Respir mai uşor”. Ast­fel, se poate obţine cu o rostire scurtă a lui, un efect la fel de puternic ca şi cu o repetare îndelun­gată.
Trebuie reţinut, de asemenea, un detaliu esenţial: afirmaţia se referă întotdeauna la sinele propriu. De aceea, ea nu se repetă niciodată cu glas tare în pre­zenţa altcuiva, ci în tăcere, cel mult în şoaptă – şi anume, în clipele când vă doriţi îmbunătăţirea unei situaţii personale de viaţă.

Alcătuirea unei afirmaţii

În momentul când vreţi să elaboraţi o afir­maţie proprie, este necesar să ţineţi seama de câteva aspecte.

Descrieţi întotdeauna prezentul pe care vi-l doriţi
Subconştientul tinde să execute în­toc­mai ceea ce gândiţi dvs., el vă crede şi vă ia în serios. În consecinţă, dacă folo­siţi o formulare ca „Vreau să iau o de­ci­zie”, nu se va întâmpla mare lucru. Nu veţi obţine nimic nici cu propoziţia „Voi lua o decizie”. Chiar dacă, din punct de vedere energetic, ea are deja mai multă forţă, rămâne totuşi o imagine proiectată în viitor. În schimb, formularea „Iau acum o decizie” intervine direct în prezent. Pentru început, probaţi propoziţiile, pro­nunţându-le cu voce tare. Încercaţi tot­o­dată să percepeţi modul cum se schimbă po­zi­ţia corpului dvs. în timp ce le rostiţi.

Întrebuinţaţi în exclusivitate formulări pozitive
Atunci când vă alegeţi o afirmaţie personală, al­că­tuiţi doar propoziţii scurte, care anticipează deja ţe­lul vizat de dvs. De altfel, ar fi bine să vă formaţi această deprindere şi în ce priveşte comportamentul dvs. din viaţa de zi cu zi. Căci, cu cât folosiţi mai frecvent formulări pozitive, cu atât mai multe si­tuaţii pozitive vi se vor oferi. (Fac, dreg, pot, cred, câştig…)

Alegeţi propoziţii în care puteţi crede
Un vechi proverb chinez sună astfel: „Chiar şi cea mai lungă călătorie începe cu primul pas”. De aceea, fixaţi-vă scopurile în aşa fel încât ele să fie credibile pentru dvs. Încercaţi să simţiţi dacă propo­ziţia pe care v-aţi ales-o găseşte cu adevărat ecou în sufletul dvs. şi vă creează o stare apropiată de bucu­rie. Dacă nu, reformulaţi-o. În cazul când, pentru moment, nu vă vine în minte o formulare mai bună, reluaţi tentativa mai târziu. Uneori, cele mai bune idei ne apar tocmai atunci când nu le căutăm cu tot dinadinsul, de pildă în timp ce facem baie, tundem gazonul ori spălăm vasele.

Formaţi propoziţii scurte
Afirmaţiile nu sunt nişte romane, deci, n-ar trebui să cuprindă mai mult de zece cuvinte. Cu cât sunt mai scurte şi mai precise, cu atât mai bine. Iată mai jos câteva exemple caracteristice.
* Scopul – vreţi să vă lăsaţi de fumat, menţi­nându-vă greutatea corporală.
Corect – „Sunt liber”. Această propoziţie de­cla­ră că sunteţi liber pe toate planurile şi nu înlocuiţi o dependenţă cu alta (cum ar fi dulciurile). Căci aşa gre­­şesc mulţi foşti fumători, care astfel se îngraşă rapid.
Fals – „Nu vreau să mai fumez”. Consecinţa ar fi: fumez în continuare, deoarece subconştientul a suprimat din propoziţie negaţia.
* Scopul – doriţi să vă simţiţi mai sigur de sine în colectivitatea unde munciţi.

Dozarea afirmaţiilor
Pentru a vă desprinde de modelele vechi de gân­dire şi comportament, aveţi nevoie, în primul rând, de răbdare. La urma urmei, ele n-au luat naştere pes­te noapte, ci au apărut şi s-au consolidat de-a lungul anilor. De aceea, repetaţi afirmaţia aleasă de până la 30 de ori, timp de trei săptămâni, numai în gând sau în şoaptă. Apoi schimbaţi formularea.

Sursa: www.formula-as.ro