Dintre reflexele care apar la nou-născut, dar care se menţin şi la vârsta adultă, putem enumera, alături de clipit, reflexul de înghiţire, tusea, căscatul, reflexul de vomă sau sughiţul, strănutul. Acesta este de fapt un act reflex care se declanşeză în momentul în care mucoasa nasului este iritată de diverse particule străine şi reprezintă o expulzie bruscă şi rapidă a aerului din plămâni prin nas şi gură.
„Contactul iritanţilor cu mucoasa nazală determină eliberarea locală a unor substanţe chimice care vor irita terminaţiile nervoase locale şi vor transmite anumite semnale către creier. De la nivel central se va da ulterior comanda finală pentru declanşarea strănutului, iar prin intermediul anumitor terminaţii nervoase se va produce o contracţie fermă a muşchilor cutiei toracice şi o relaxare a muşchilor gâtului, deschizând larg cavităţile, nazală şi bucală, şi eliminând aerul, împreună cu mucusul şi stropii de salivă, cu o viteză foarte mare, care poate depăşi uneori chiar şi 100 km/oră, împăştiindu-le pe distanţe de câţiva metri în jurul persoanei respective’’, precizează alergologul Adriana Nicolae pentru CSID.
Deşi tiparul acestui reflex pare unul care respectă nişte reguli generale, scenariile prin care se exprimă pot fi diferite de la o persoană la alta. Unii oameni strănută o singură dată, pe când alţii pare că nu se mai pot opri. Există persoane care strănută şi de 10-20 de ori, unii zgomotos, alţii discret.
„Toate aceste lucruri pot fi provocate de nivelul de iritaţie al nasului, reflexul neurologic asociat şi faptul real că oamenii nu-şi pot controla volumul strănutului. Fiecare dintre noi strănută într-un anume fel. Ce anume poate determina particularităţile unui strănut, făcându-l puternic sau delicat, rămâne totuşi un mister. În cazul unora dintre noi, strănutatul sună ca rafalele unei mitraliere, în timp ce alţii par să -şi asimileze acest reflex cu chiţăitul unui şoricel’’, adaugă specialistul.
În esenţă, însă, trebuie reţinut că strănutul, indiferent de tonalitatea sau coloratura sa, este un reflex de apărare important, cu ajutorul căruia se poate conserva starea noastră de sănătate.
Există mai multe cauze care ne pot determina să strănutăm. Printre acestea, dintre cele mai comune, ar fi:
- Schimbările bruşte de temperatură, adică trecerea de la cald la rece sau invers, lucru care ne face să asociem strănuturile mai frecvent cu sezoanele reci, dar şi cu utilizarea excesivă a sistemelor de aer condiţionat în zilele toride de vară.
- Exerciţiile fizice susţinute, care ne fac să hiperventilăm, uscându-ne mucoasele respiratorii, ne pot declanşa şi ele slave de strănuturi,
- Lumina puternică, prin aşa numitul reflex fotic.
- Deşi nu se întâmplă des, chiar şi actul sexual poate declanşa strănutul, ca şi senzaţia de stomac prea plin sau saţietatea.
„Este logic că cele mai multe dintre substanţele iritante, odată inhalate, pot declanşa strănuturi, de la celebrul piper sau capsaicină şi până la diversele esenţe parfumate, particulele de ceaţă, fumul de ţigară, pulberile minerale, textile sau vegetale sau norii de praf.
Ne-am obişnuit să asociem strănuturile cu o răceală, fie că este vorba de o viroză banală, o gripă sau o infecţie bacteriană, acestea fiind simptome clasice prezente în aceste boli. În acelaşi timp nu trebuie să uităm că şi alergia la anumite substanţe, precum polenurile, sporii de mucegai, mătreaţa, saliva animalelor de companie sau acarienii din praful de casă, poate declanşa o inflamaţie puternică a mucoaselor respiratorii producând obstrucţie nazală, cu apariţia secreţiilor nazale apoase abundente, a mâncărimilor de nas şi mai ales a salvelor de strănut.
Există şi câteva variante patologice rare, ca strănutul psihogenic sau cel care este asociat unor sindroame neurologice medulare’’, adaugă alergologul Adriana Nicolae, de la clinica Medicum.
Cum putem preveni strănutul
Putem încerca, dar de cele mai multe ori fără sorţi de izbândă, să prevenim strănutul utilizând metode mai puţin ştiinţifice, cum ar fi: un expir prelungit, oprirea pentru câteva secunde a respiraţiei, lipirea vârfului limbii de cerul gurii sau ciupirea vârfului nasului.
Reducerea reală a frecvenţei strănuturilor necesită, logic, reducerea contactului organismului cu iritanţii sau alergenii respiratori. „Înlăturarea prafului printr-o curăţenie adecvată, dotarea sitemelor de ventilaţie cu filtre speciale, utilizarea dispozitivelor de filtrare şi umidifiere a aerului, evitarea expunerii în zonele poluate, industriale sau agricole, sunt câteva dintre măsurile generale indicate’’, susţine specialistul.
Să nu uităm că în timpul strănutului putem împrăştia în jur picături de salivă şi secreţii nazale. Tocmai de aceea, pentru a-i proteja pe cei din jurul nostru, este bine să folosim un şerveţel sau o batistă pentru a stopa împrăştierea eventualilor germeni patogeni. De altfel, când suntem răciţi, ar fi corect pentru cei cu care interacţionăm să purtăm şi o mască protectoare.
„Există anumite momente în care un strănut nu le lasă celorlalţi o impresie tocmai bună despre noi, însă este dovedit faptul că acest reflex automat nu ar trebui să fie suprimat, deoarece riscăm, prin creşterea bruscă a presiunii, să avem ulterior diverse probleme cu urechile, să declanşăm hernierea unor organe sau să producem mici leziuni ale vaselor de sânge, mai ales de la nivelul mucoaselor nazale sau conjunctivale”, afirmă Adriana Nicolae.
Usturoiul, leacul minune
Dintre tratamentele naturiste dedicate combaterii guturaiul, deci şi strănutului adiacent acestuia, pe un loc de cinste în tradiţia românească este poziţionat usturoiul, înzestrat natural cu reale proprietăţi antibacteriene, dar şi inhalaţiile cu uleiuri esenţiale de mentă şi eucalipt sau ceaiurile de gălbenele, mentă, cimbrişor, ienupăr, măceşe, scoarţă de salcie, muguri de pin sau măghiran.
Nu trebuie ignorat aportul de vitamina C , dar nici cel al vitaminelor E, A sau a celor din grupul B, ce întăresc sistemul imunitar, protejează şi scad gradul de iritare al mucoaselor respiratorii.”Pe lângă acestea, mai ales când vorbim despre reacţiile alergice, este necesară, pentru obţinerea controlului simptomelor, deci şi a strănutului, administrarea unui tratament medicamentos cu antihistaminice şi diverse spray-uri cu substanţe decongestive nazale, antialergice sau antiinflamatoar’’, mai spune alergologul Adriana Nicolae.
În spiritul sărbătorilor de iarnă, să nu uităm totuşi şi de puterea pozitivă pe care ar putea s-o exercite asupra noastră urările de genul „Să trăieşti!”, „Domnul să te binecuvânteze!”,„ Să ţi se adeverească visele!” sau simplu, româneşte „Sănătate!”
Sursa: www.csid.ro
