Ce este vindecarea cognitivă? Este reformularea ideilor disfuncționale avute în legătură cu ceva care te face să fii inadaptat, trist.
Dacă vorbim despre vindecarea cognitivă a persoanelor care au avut o copilărie plină de suferință, vorbim despre reformularea ideilor pe care aceste persoane le au în legătură cu ele însele, cu ceea ce au trăit și cu cei care le-au făcut rău.
Am mai scris anterior despre conceptul de disonanță cognitivă. Aceasta este anxietatea dată de faptul că persoana deține două idei contrarii în același timp.
De exemplu, un copil abuzat, poate crede că mama sa, care l-a abuzat, este o mama minunată, care îi vrea binele, și în același timp să știe că bătăile primite îl fac să sufere și îl fac să se simtă lipsit de valoare. Disonanța este prin definiție generatoare de anxietate.
Vindecarea cognitivă se întâmplă atunci când copilul sau adultul renunță la una cele două idei contrare, îmbrățișează o singură perspectivă, care îi este de ajutor, și astfel potolește neliniștea și anxietatea.
Nu ești prost
De-a lungul timpului, oamenii cred despre ei înșiși această idee inculcată de un părinte abuziv sau de un profesor.
Mulți cred ani de zile că nu au abilități intelectuale, pentru că asta au auzit când au crescut.
Nu ești în pericol
O persoană care de-a lungul copilăriei și adolescenței a suferit abuzuri are creierul format să se aștepte la pericole.
Pentru că anxietatea și adrenalina caracteristice situațiilor de abuz au fost „gravate” în creierul persoanei respective.
Ei sunt cei care evită anumite situații, cei care sunt agresivi (ca să se apere înainte de a fi atacați), toate aceste dintr-un sentiment de pericol.
Nu esti lipsit de valoare
Când auzi toată viața că nu ai nicio valoare, că ești un nimic, atunci începi să crezi aceste lucruri și tu, mai ales dacă ești copil și adolescent. În timp, nu vei mai face eforturi ca să demonstrezi contrariul și vei îndeplini această… profeție.
Ești demn de iubire
Dacă nu crezi că ai o valoare, atunci nu te vei vedea nici demn de iubire. Vei alege parteneri care îți vor confirma lipsa de valoare, abuzându-te.
Începând să te iubești, vei vedea că nu mai accepți în viață oameni care nu te iubesc și îți arată cât de lipsit de merite ești.
Totul începe cu iubirea de sine.
Iubirea de sine se formează în copilărie și atunci când părinții sau profesorii ți-o subminează, ca adult, te vei autosabota. Începe prin a te iubi, repetă-ți că ești demn de iubire.
Nu ești predestinat eșecului
Mulți oameni cred că, dacă ceva nu implică efort, atunci nu merită făcut. Pentru că atunci când erau mici, totul însemna efort și au început să justifice viziunea construită, conform căreia totul este greu.
Dar dacă îți schimbi viziunea și cauți lucrurile care nu te stresează, vei vedea că viața are altă culoare.
Nu trebuie să rămâi victimă
Abuzul din copilărie imprimă sentimente de lipsă de control și de putere care adesea durează ani de zile la vârsta adultă. Dar nu, nu trebuie să fii o victimă.
Dacă realizezi că te asociezi cu oameni care te degradează, cu situații în care nu ai control, evită-le. Fă-ți viața mai simplă și mai ușoară.
Exemplele de mai sus sunt foarte generale. Ideea este că oamenii care au avut o copilărie grea poartă cu ei comportamente și atitudini care i-au marcat.
Dar dacă ar schimba sensul ideilor, dacă s-ar percepe pe ei înșiși drept niște învingători și nu niște victime, viața lor ar căpăta altă traiectorie.
Sursa: www.psychologies.ro
