Anxietatea este una dintre cele mai comune stări cu care ne confruntăm în societatea noastră, în special în ultimele decenii. Este important însă, să cunoaştem diferenţa dintre sentimentele normale de anxietate şi o tulburare de anxietate care necesită îngrijiri de specialitate, motiv pentru care am stat de vorbă cu Bianca Elena Petcu, psiholog.
Anxietatea: cum o definim
Asociaţia Americană de Psihologie (APA) defineşte anxietatea drept „o emoţie caracterizată de sentimente de tensiune, gânduri de îngrijorare şi schimbări fizice precum creşterea tensiunii arteriale”. Atunci când ne confruntăm cu situaţii potenţial dăunătoare sau îngrijorătoare de-a lungul vieţii, sentimentele de anxietate nu sunt doar normale, ci necesare pentru supravieţuire, spun specialiştii. „Încă din cele mai vechi timpuri prădătorii şi pericolele care se ivesc declanşează alarme în corp şi permit unui individ să ia măsurile necesare supravieţuirii”, e de părere Bianca Elena Petcu. Aceste alarme devin vizibile sub forma unor bătăi puternice ale inimii, transpiraţie şi sensibilitate crescută la mediul înconjurător.
Un surplus de adrenalină ca răspuns la pericol provoacă astfel de reacţii. Această creştere a adrenalinei este cunoscută sub numele de răspuns „fight or flight”. Ea pregăteşte oamenii să se confrunte fizic sau să fugă de orice ameninţare la adresa siguranţei. Pentru majoritatea persoanelor moderne anxietăţile se învârt în jurul muncii, banilor, vieţii de familie, sănătăţii şi alte aspecte cruciale care necesită o atenţie sporită, fără însă a solicita şi reacţia de „fight or flight”. Cu toate acestea, am înţeles de la psihologul Bianca Elena Petcu că reacţia de anxietate este perfect normală în situaţii de tensiune şi momente critice ale vieţii, motiv pentru care nu este nevoie de alarmare. „Ceea ce încearcă de cele mai multe ori corpul să facă este să avertizeze că ne aflăm într-o stare de agitaţie şi că avem nevoie de pauză pentru a ne linişti.”
Anxietatea şi tulburarea de anxietate
Durata şi severitatea unui sentiment anxios pot fi uneori disproporţionate faţă de declanşatorul iniţial sau de stres. Simptomele fizice, cum ar fi creşterea tensiunii arteriale şi greaţa, pot de asemenea să îşi facă apariţia. „Tulburările de anxietate apar atunci când o reacţie nu este proporţională cu ceea ce se aşteaptă în mod normal într-o anumită situaţie”, spune Bianca Elena Petcu. APA descrie o persoană cu tulburare de anxietate ca „având gânduri sau preocupări recurente intruzive”.
Tipologii de anxietate
Bianca Elena Petcu spune că tulburările de anxietate pot fi clasificate în şase tipuri principale:
• Tulburare de anxietate generalizată (o tulburare cronică care implică anxietate excesivă, de lungă durată şi îngrijorări legate de evenimentele, obiectele şi situaţiile de viaţă nespecifice). Este cea mai frecventă tulburare de anxietate. Persoanele cu acest tip nu sunt întotdeauna capabile să identifice cauza anxietăţii lor.
• Tulburare de panică: Atacuri scurte sau bruşte de teroare şi de teamă intense. Aceste atacuri pot duce la tremurături, confuzie, ameţeli, greţuri şi dificultăţi de respiraţie. Atacurile de panică au tendinţa să apară şi să se dezvolte rapid. Cu toate acestea, ele pot dura ore întregi. Tulburările de panică apar de obicei după experienţe înfricoşătoare sau de stres prelungit, dar pot apărea şi fără un factor declanşator. Un individ care se confruntă cu un atac de panică poate interpreta greşit această afecţiune ca pe o boală care ameninţă viaţa. Atacurile de panică pot duce de asemenea la schimbări drastice în comportament, pentru a evita atacurile viitoare.
• Fobia: Aceasta este o teamă iraţională şi reprezintă evitarea unui obiect sau a unei situaţii. Fobiile diferă de alte tulburări de anxietate, deoarece acestea se referă la o cauză specifică. Frica poate fi recunoscută ca iraţională sau inutilă, dar persoana este încă în imposibilitatea de a controla anxietatea. Factorii declanşatori pentru o fobie pot fi variaţi (se includ aici situaţii de viaţă, animalele sau obiectele de zi cu zi).
• Tulburarea de anxietate socială: Este o teamă de a fi judecat negativ de ceilalţi în situaţii sociale, mai exact un soi de „jenă publică”. Aceasta include o serie de sentimente, cum ar fi frica de scenă, teama de intimitate şi teama de umilinţă. Această tulburare poate determina oamenii să evite situaţiile publice şi contactul uman până la punctul în care viaţa de zi cu zi devine extrem de dificil de suportat.
• Tulburarea obsesiv-compulsivă (OCD): Aceasta este o tulburare de anxietate caracterizată prin gânduri sau acţiuni care sunt repetitive, stresante şi intruzive. Persoanele care suferă de OCD constată de cele mai multe ori faptul că majoritatea constrângerilor lor sunt nerezonabile sau iraţionale, dar servesc la ameliorarea anxietăţii. Persoanele cu OCD pot curăţa obsesiv obiecte; se pot spăla în mod exagerat pe mâini sau verifică în mod constant încuietori sau dispozitive de întrerupere a luminii.
• Tulburarea de stres post-traumatic (PTSD): Aceasta este anxietatea care rezultă din traumele anterioare, întâlnită adesea în cazuri precum veteranii unor războaie, agresiunile sexuale sau un accident grav. PTSD aduce cu sine „flashback-urile” (retrăirea evenimentului traumatizant sau a anumitor părţi ale acestuia), ceea ce o face să devină o tulburare extrem de dificil de tratat, ca urmare a faptului că practic continuă să se manifeste chiar şi la ani de zile după încheierea situaţiei traumatice.
• Tulburarea de separare: Se caracterizează prin niveluri ridicate de anxietate care survin atunci când o persoană este separată de o altă persoană sau chiar de un loc care îi oferea sentimente de siguranţă. Separarea are uneori ca rezultat simptome de panică. Se consideră a fi tulburare strict în momentul în care răspunsul devine excesiv sau necorespunzător la ceva timp după separarea produsă.
Anxietatea şi tratamentul potrivit
„Atunci când vorbim despre simpla anxietate, tratamentul este practic timpul”, crede psihologul Bianca Elena Petcu. Sentimentele de anxietate intervenite ca urmare a unor evenimente stresante sunt perfect normale şi au rolul de a ne atenţiona că avem nevoie de o pauză – fix ceea ce trebuie să facem! „Meditaţia (în mod special yoga) s-a dovedit a fi cu adevărat utilă în cazul ameliorării sentimentelor de anxietate”, recomandă psihologul. Cu toate acestea, dacă nu eşti adeptul meditaţiei, pur şi simplu ia-ţi timp pentru tine şi stai, fă orice îţi place şi simţi că te relaxează.
„Anxietatea se ameliorează şi sentimentele/efectele dispar, de cele mai multe ori odată cu eliminarea stresorilor din viaţa ta. Cu toate acestea, dacă observi că ele continuă să apară şi de cele mai multe ori fără o anumită cauză, sau dacă ştii că suferi de una dintre tipurile de tulburări de anxietate identificate anterior, psihoterapia este o metodă excelentă de a ţine sub control stările tale”, spune Bianca Elena Petcu care e de părere că se recomandă un control psihiatric pentru a stabili severitatea tulburării şi ulterior, metoda de tratament, care implică însă de fiecare dată psihoterapia.
Cea mai utilă terapie în cazul anxietăţii
Multe tipuri diferite de terapie sunt folosite pentru a trata anxietatea, dar abordările principale sunt terapia comportamentală cognitivă (CBT) şi terapia de expunere. Fiecare terapie de anxietate poate fi utilizată singură sau combinată cu alte tipuri de terapie. Terapia pentru anxietate poate fi efectuată individual sau poate avea loc într-un grup de persoane cu probleme de anxietate similare, crede psihologul.
Cercetările au arătat că aceasta este eficientă în tratamentul tulburării de panică, al fobiei, al tulburării de anxietate socială şi al tulburării de anxietate generalizată precum şi în multe alte condiţii. „CBT abordează modele negative şi denaturările din modul în care privim lumea şi ne raportăm la noi înşine”. După cum sugerează şi numele, aceasta implică două componente principale:
• Terapia cognitivă – analizează modul în care gândurile negative sau cogniţiile contribuie la anxietate.
• Terapia comportamentală – analizează modul în care ne comportăm şi reacţionăm în situaţii care declanşează anxietate.
Premisa de bază a CBT este că gândurile noastre – nu evenimentele externe – afectează modul în care ne simţim. Cu alte cuvinte, nu situaţia în care suntem determină modul în care ne simţim, ci percepţia noastră asupra situaţiei. De exemplu, o simplă invitaţie la o petrecere nu va declanşa anexietatea propriu-zisă, însă modul de a percepe respectiva invitaţie, cu siguranţa poate da naştere simptomelor anxioase.
Gândirea provocatoare – cunoscută şi sub numele de restructurare cognitivă – este un proces în care se provoacă modelele de gândire negativă care contribuie la anxietate, înlocuindu-le cu gânduri mai pozitive şi mai realiste.
Bianca Elena Petcu crede aceasta implică trei etape:
• Identificarea gândurilor negative.
• În al doilea pas, terapeutul te va învăţa cum să-ţi evaluezi gândurile provocatoare de anxietate. Strategiile pentru provocarea gândurilor negative includ efectuarea de experimente, cântărirea argumentelor pro şi contra de a te îngrijora stabilirea şanselor realiste cu privire la faptul că ceea ce te îngrijorează se va întâmpla cu adevărat.
• Înlocuirea gândurilor negative cu gânduri realiste. Odată ce ai identificat predicţiile iraţionale şi distorsiunile negative din gândurile anxioase, le poţi înlocui cu gânduri noi care sunt mai exacte şi mai pozitive.
Poţi apela la psihoterapie chiar şi în situaţiile temporare în care te confrunţi cu o anxietate ai cărei factori declanşatori îi cunoşti, dacă simţi că te ajută, ea nu este destinată strict anumitor tulburări, ci are ca prim scop asistarea persoanelor într-o anumita etapă a vieţii. Important este să apelezi la un ajutor specializat atunci când simţi că ai nevoie de aşa ceva, la tratamente altenative sau naturiste, orice consideri că îţi poate fi de folos. Dar, neapărat, să mergi la un psiholog!
Sursa: www.csid.ro
