Relația cu sine este deseori neglijată. Și nu înseamnă să îți iei rochia la care visai și nici să te răsfeți cu o păjitură în plus. Înseamnă, pur și simplu, să contezi pentru tine.
Nu suntem prea atenți la noi înșine. Poate avem ritualuri de îngrijire corporală, poate chiar ne permitem (după buget) un shopping sau o ședință de masaj după ce am înțepenit stând în fața calculatorului. Dar când vine vorba despre grija față de noi înșine, dincolo de aspectul fizic, nici nu știm la ce se referă…
De exemplu: tu știi să ceri ajutorul? …Sau o faci prea des? Sunt două extreme: fie refuzi orice formă de ajutor pentru că nu ai încredere în ceilalți sau pentru că – mai grav – nu crezi că îl meriți și ți-ar fi rușine să te arăți vulnerabilă, fie… cauți ajutor în mod excesiv și ești blocată în spatele unei măști de neajutorare și dependență.
Zilele trecute am asistat la o scenă. O doamnă, grăbindu-se, s-a izbit de un geam al unui magazin. Nu îl văzuse. Masca ușile rotative și nu era semnalizat nicicum. Iar ea a fost propulsata peste o treaptă, căzând și lovindu-se la cap.
Câțiva trecători au sărit în ajutorul ei și, pentru că m-am oprit și eu din drumul meu, am insistat să îi chem o salvare tocmai pentru că se lovise la cap.
Țin minte că dincolo de șoc, spaimă și un cucui uriaș în frunte, doamna încerca să zâmbească. Să se scuze. Să își ceară iertare că ne-am abătut din drumurile noastre pentru a o ajuta. Să ne spună să nu ne deranjăm cu o salvare, pentru că ea nu este un caz grav. Am insistat și am chemat una împotriva argumentelor ei.
Spunea că stă aproape și poate să meargă acasă. Am întrebat dacă poate anunța pe cineva să vină după ea sau să o însoțească la spital dacă așa vor decide cei de pe Salvare. A spus că acasă este fiul ei, dar nu vrea să îl îngrijoreze și nici să îi strice seara…
Și am realizat că am în fața mea o femeie preocupată de toți ceilalți mai puțin de ea însăși.
Firește că merita ajutorul nostru și sper ca oricine într-o astfel de situație să fie ajutat de necunoscuți. Așa cum sper ca noi toți să nu trecem nepăsători pe lângă un astfel de caz. Se poate întâmpla oricui.
Dar aș mai vrea să cred că învățăm să fim atenți la noi. Eu cred că pățania acestei doamne a fost pentru ea un mic avertisment. Unul în care i se arăta că la ea nu este atentă. Unul care a făcut-o să intre cu capul într-un geam.
Da, dincolo de faptul că seara, pe întuneric, dacă avem și probleme cu vederea, oricui i se putea întâmpla.
Aș vrea să mai cred că doamna respectivă și-a revenit, că nu a avut nicio leziune serioasă și, data viitoare când va primi ajutor, va fi convinsă că îl merită și se va lăsa ajutată fără să se simtă vinovată. Vulnerabili suntem toți și fiecare are nevoie și dreptul să primească sprijin.
Sursa: https://psychologies.ro
