Bunul trai genereaza pofta de servitori; nu mai muncim „orice” si „oricum”, adica, indeobste, munci care presupun o angajare fizica majora. Vesticii si-au rezervat slujbele grase, esticii incap doar acolo unde se gâstiga te miri ce; si numai daca-ti frângi salele.
Tot bunul trai, printre altele, genereaza si o astenie sexuala, demantelarea familiei traditionale cu o consecinta pe termen lung – scaderea natalitatii. Lenea la asternut, lipsa vitalitatii, desi par si sunt chestiuni intime, au in plan social repercursiuni neplacute: capitalismul nu-si mai poate inlocui forta de munca iesita la pensie. Posturile vacante nu creaza profit si firmele intra in criza. Atunci?
Atunci se apeleaza la emigranti; sunt foarte ieftini, câstigurile cresc, o duci bine ca stapân, afacerile merg struna. Numai ca importând brate, umeri si spinari care sa-ti care sacii de ciment, importi si un 20% comportamente riscante social; un anume potential major de delicventa trebuie luat in considerare.
Binele nu este omogen, el contine si un sâmbure de Diavol.
Italia a absorbit cu lacomie in ultimii ani sute de mii de emigranti; Iatalia si-a relevat o permisivitate explicita; si acum sufera; numai cine n-a vrut nu s-a dus in Italia sa munceasca, ca s-o spunem pe sleau.
Avida de forta de munca pâna la orbire si ignorând consecintele previzibile ale acestei migratii masive, Italia isi linge acum ranile; stiam ca deznodamântul va veni, nu este nici primul si nici ultimul din istorie. Tara este minunata, dar haotica, ar trebui sa-si aminteasca de propria ei migratie interioara când Sudul a invadat Nordul; atunci ea s-a confruntat cu aceeasi infractionalitate. Daca vrei munca ieftina, vei avea si victime colaterale – adevarul este verificat, absolut, fara corectii. Da, ne convine sau nu, profitul consuma vieti omenesti, unii câstiga, altii platesc – statistica ilustreaza trista fatalitate. Când ceva merge, altceva schioapata; importi munca, atragi si pegra; unii cu foloasele, altii cu ponoasele; societatea mai crapa pe la cusaturi, incontrolabil, in ciuda oricaror masuri punitive.
O solutie realista de prevenire a actelor antisociale e partial utopica; frustarile pleznesc unde nu te astepti, in forme dramatice; câte un elev american scoate din ghiozdan arma automata si-si impusca colegii; incendii dubioase au mistuit camine cu musulmani in Germania; nu virusul cutarii maladii ameninta omenirea , ci fascinatia banilor: a avea sau a nu avea bani, intrebare endemica; lumea e grav bolnava, iar saracii navalesc puhoi in ograda bogatilor sa le scurme gunoaiele; azi ca si in trecut. 12 milioane de italieni au invadat ca o hemoragie lumea de-a lungul secolului al XX-lea; Italia se face ca-si uita trecutul, tocmai ea, exportatoarea de mafie; banditii din Chicago anilor douazeci-treizeci sa fi fost valahi?
Sigur, nu-i o scuza pentru infractiunile unor români din Italia de astazi evocarea nelegiuirilor altora; mecanismele insa sunt identice, exacerbate de globalismul naucitor al profitului. Explozia de indignare a italienilor avându-l ca tap ispasitor pe imigrantul rrom – criminal inca nedovedit – disimuleaza alte nemultumiri paroxistice; notiunea indezirabila a „strainului care-si pune cortul in ograda ta si-ti mai gâtuie si gainile” face parte din fiinta durabila a omului, n-o poti extirpa; e definitiva. Asta, unu la mâna. Apoi, toti venetici astia care perturba viata comunitatilor, sporesc averile bogatilor; saracul, si sunt in Italia destui, isi simte amenintat locul de munca, securitatea familiei, cum o sa-i suporti? Coliziunea culturilor naste conflicte.
„Italienii ma trateaza ca pe o sclava”, imi marturisea o românca aflata de 13 ani in „cizma”, ospatarita la un hotel din Roma. M-au stors de vlaga, abia astept sa plec. Cred ca ma urau”.
Emigrantul e perceput ca unul care-si accepta resemnat sclavia si trebuie tratat ca atare. Sechelele fascismului rasial n-au disparut din mentalul colectiv. „UE nu le-a scos asta din cap”. Atitudinea ostila fata de emigrant asteapta doar un prilej sa izbucneasca; iar energia acumulata e potentata de factorul politic; opozitia, xenofoba speculeaza orice slabiciune guvernamentala si urla demagogic: „Afaraaaa cu emigrantii!”, când, de fapt, dreapta italiana a marii burghezii are ea insasi nevoie de munca ieftina! Asta e politica! O jungla, o sete inumana de avere, dezumanizare paroxistica.
Alte zece crime savârsite in aceeasi zi de italieni au trecut neobservate fiindca nu puteau fi exploatate politic; au fost crime „normale”, statistice. Starea de spirit din Italia confirma ca media scrisa-audio vizuala a devenit cel mai pervers instrument de manipulare psiho-sociala: detii media – detii puterea, controlezi, dispui, creezi evenimente, provoci reactii, modelezi opinii. In tot acest timp, arestarea capului mafiei siciliene a trecut aproape neobservata!
Iubesc Italia „care a fost”, mi-am marturisit de nenumarate ori admiratia pentru inegalabilele ei valori; dar, de Italia de astazi, ciopârtita de politicieni, mi-e lehamite.
Biata Giuliana e o victima intâmplatoare a importului de sclavi din Est, iar Mailat – unealta destinului. Impotent, guvernul actual n-a luat nicio masura in a micsora numarul infractorilor emigranti.
Ovidiu GENARU